duminică, 12 noiembrie 2017

să nu îţi faci cuvânt cioplit



să-ţi iei singurătatea ajutor
şi să începi să sapi la temelia cuvântului
să-i afli rădăcina-adânc înfiptă
în patima-nceputului făr' de-început

deschizi gura dar urletul se surpă în sorbul gâtlejului
ridici pumnul dar osul se năruie îngropându-te
eşti pierdut în părticele înmiresmate
ca toate tăcerile şi uitările

la început am fost cuvânt, dar tăcerile muşcau adânc din carne
apoi am ajuns strigat, măcinat de toate îndoielile
m-am aruncat urlet în tărie smulgând val de ceaţă zilei

iar acum sunt amintirea sau doar amăgirea că m-am auzit şoptit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu