duminică, 10 septembrie 2017

de ce mi-e frică să mă bucur, când starea de normalitate mă îmbracă?



să vezi un trotuar recâştigat şi un gard viu tuns îngrijit
să vezi coşuri de gunoi şi gropi astupate (în parte)
să vezi actori în stradă bucurând şi bucurându-se
e cu totul altceva şi sincer
mi-e frică să respir ca nu cumva să mă trezesc la realitate

e noapte, citesc un jurnal şi ascult Pheonix
numele din jurnal se năpustesc asediindu-mă
şi muzica cerne petice de linişte
adormind spaimele unei vieţi cenuşii
vă rog, lăsaţi-mă să dorm un vis ce nu-i al meu

bucură-te suflete, luna străluceşte pentru toţi
chiar dacă eşti altfel ai şi tu amintiri
şi ieri este un ceaun în care aruncăm de-a valma
tot ceea ceea ce viaţa ne aruncă fără să privească-n urmă
bucură-te suflete că Styxul te spală şi-ţi ia tot din buzunare


vorbeşte-mi de realitate, vorbeşte-mi de-adevăr şi de minciună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu